Descoperirea celor trei valuri

Cercetările mele în domeniul hipnozei m-au purtat în călătorii inimaginabile prin timp şi spaţiu, să explorez istoria trecutului şi posibilităţile viitorului. Când mi-am început investigaţiile prin terapia vieţilor anterioare, am crezut că o să aflu că oamenii îşi amintesc doar vieţi pe Pământ, pentru că – normal – numai despre asta ştiam. Sistemul meu de convingeri s-a extins şi s-a lărgit mult, în ultimii patruzeci de ani. Pe măsură ce avansam cu munca mea mi se dădeau foarte multe informaţii despre începuturile vieţii pe Pământ. Mi s-a spus că acesta e momentul pentru ca această cunoaştere să iasă la suprafaţă. Trecem într-o nouă lume, într-o nouă dimensiune, în care aceste informaţii vor fi apreciate şi aplicate.

În munca mea, am auzit de multe ori spunându-se că totul e compus din energie; forma şi conturul sunt determinate doar de frecvenţă şi de vibraţie. Energia nu moare niciodată; ea doar se schimbă. Mi s-a spus că Pământul îşi schimbă vibraţia şi frecvenţa şi că se pregăteşte să intre într-o nouă dimensiune. Există nenumărate dimensiuni. care ne înconjoară tot timpul. Nu le putem vedea, pentru că, vibraţia acestora accelerându-se, ele sunt invizibile pentru noi. Este important ca noi să ştim mai multe despre această trecere la o nouă dimensiune, pentru că acum suntem chiar în mijlocul ei, iar punctul culminant nu va întârzia mult.

Pământul e o şcoală unde mergem şi învăţăm lecţii, dar nu este singura şcoală. Aţi mai trăit şi pe alte planete şi în alte dimensiuni. Aţi făcut multe, multe lucruri pe care nici măcar nu vi le puteţi imagina. Mulţi dintre oamenii cu care am lucrat în ultimii câţiva ani au regresat la vieţi anterioare în care erau fiinţe de lumină şi trăiau într-o stare de extaz. Nu au avut niciun motiv să vină în densitatea şi în negativitatea Pământului. Ele s-au oferit voluntar să vină şi să ajute omenirea şi Pământul la acest moment. Am întâlnit ceea ce consider a fi cele trei valuri de astfel de suflete noi, care trăiesc pe Pământ. Ele au venit în aceste vremuri, pentru că cei mai mulţi dintre oamenii care au fost aici viaţă după viaţă s-au încâlcit în karma şi nu mai avansează. Au pierdut din vedere scopul pentru care trăiesc pe Pământ.

* * *

În zilele de început ale muncii mele (şi în primele mele cărţi) credeam că ar fi imposibil pentru o persoană să îşi trăiască prima viaţă pe planeta Pământ, în timpul nostru prezent. Credeam că trebuie să fie un proces gradat, în care, înainte să devii om, treci prin diferitele forme de viaţă: aer, pietre, sol, plante, animale, spirite ale naturii şi. în cele din urmă, om. Credeam că, atunci când un suflet decide că este pregătit să încerce viaţa ca fiinţă umană, el se va afla într-o societate primitivă, pentru a se putea acomoda treptat. Credeam că nu avea să fie niciodată aruncat brusc în mijlocul unei societăţi moderne nebuneşti, cu toată energia ei haotică. În mod absolut, asta ar fi prea mult de îndurat pentru un suflet nou, care evoluează. Apoi, în 1986, am scris cartea Keepers of the Garden; despre un suflet blând care îşi trăia prima viaţă pe Pământ. Avusese întotdeauna vieţi pe alte planete şi în alte dimensiuni. Însă în primele noastre şedinţe, el a descris câteva aparente vieţi anterioare pe Pământ. Aşa că m-am întrebat ce se întâmplă. Fie e adevărată reîncarnarea, fie nu. Însă după aceea mi-a fost dată prima mea explicaţie cu privire la teoria „imprimării”. Oamenii care au trăit pe Pământ vieţi nenumărate au amintiri despre aceste experienţe, în băncile lor de memorie subconştiente. Necunoscute minţii conştiente ale persoanei, aceste amintiri îngropate sunt esenţiale pentru a îi ajuta să îşi croiască drum prin mocirla vieţii de om. Fără un soi de fundal, ei nu ar fi în stare să funcţioneze. Bebeluşul nou-născut pare să vină aici, proaspăt şi nou, fără să aibă nimic la care să se raporteze, până ce nu este învăţat de părinţi şi de societate. Însă asta e departe de a-ţi adevărat. Aşa-numitul „bebeluş” este de fapt, un suflet foarte bătrân, care a avut sute de călătorii în scenariul complicat pe care îl numim „viaţă”. Asta îi dă ceva pe care să îl folosească drept referinţă (în mod inconştient) în felul în care trăieşte ca om: însă sufletele care sunt noi pe Pământ nu au acel fundal şi ar fi total pierdute. Doar că există un concept ingenios, care a fost elaborat de partea spiritului şi care se numeşte „imprimare”. Atunci când sufletul este în partea spiritului, i se arată tipul de viaţă în care urmează să intre, iar acesta face un plan pentru ceea ce speră că va reuşi să realizeze. De asemenea, face contracte cu diferite suflete, pentru a rezolva resturi de karma. Dacă sufletul nu mai are nicio experienţă pământească la care să se raporteze, este dus la Bibliotecă. Mulţi, mulţi dintre clienţii mei au descris această Bibliotecă în acelaşi fel. Aici este păstrată toată cunoaşterea, tot ce este cunoscut şi tot ce va fi cunoscut vreodată. Aici sunt şi Înregistrările Akashice. care sunt înregistrările fiecărei vieţi care a fost trăită vreodată. de la momentul creaţiei încoace. După multe discuţii şi consultări cu Bibliotecarul, sufletul alege vieţile pe care le vrea imprimate pe tiparul sufletesc. Acestea au fost asemănare cu căptuşeală, sau o peliculă. E ca şi cum te-ai duce la bibliotecă să faci cercetare şi ai trece prin nenumărate volume şi cărţi, ca să găseşti informaţiile corecte. Această imprimare devine o parte esenţială din memoria sufletului nou. Am întrebat cum aş putea să îmi dau seama, atunci când lucrez cu un client, dacă amintirile care apar în timpul regresiei sunt „reale” sau imprimate. Mi s-a spus că nu aş putea să-mi dau seama de diferenţă, pentru că totul, nu numai amintirile, ci şi emoţiile şi tot ce a format viaţa respectivă va fi imprimat deopotrivă. Mi-au spus că, oricum, nu contează, deoarece este folosită doar ca referinţă pentru suflet. De vreme ce vieţile multor oameni celebri sunt folosite adesea ca tipare pentru imprimare, asta explică atitudinea critică a sceptici lor, care spun că reîncarnarea nu există, pentru că sunt mulţi oameni care susţin că au fost aceeaşi persoană importantă. Imprimarea răspunde acestui argument. I-am întrebat: „Asta înseamnă că reîncarnarea nu există, dacă oricine poate să îşi imprime o viaţă, mai degrabă decât să trăiască experienţa efectivă?” Mi-au spus că nu, deoarece trebuie să existe vieţi trăite pentru a avea material sau amintiri, care să poată fi puse în înregistrări.

Asta mi s-a părut perfect logic şi era o metodă elaborată pentru ca sufletele pure şi inocente să se poată adapta la o lume străină şi haotică. Ar fi imposibil să vii pe Pământ fără o oarecare pregătire. Sufletul cel fraged nu ar avea la ce să se raporteze şi ar fi total incapabil să facă faţă acestei lumi. După prima mea experienţă cu Phil, tânărul din Îngrijitorii grădinii, am început să întâlnesc mai des astfel de suflete. Cazurile acestea sunt descrise în cărţile din seria Universul intortocheat, aşa că ceea ce eu credeam că este o apariţie rară devenea acum ceva obişnuit. Ei se ascundeau în spatele imprimărilor altor vieţi – şi asta era ceea ce fusese prezentat celorlalţi hipnotizatori şi investigatori (mai ales acelora care lucrează numai la nivelurile uşoare de transă). Pentru că imprimările sunt alese cu un scop, pentru a fi folosite în timpul vieţii, „aparenta” viaţă anterioară va răspunde la oarece întrebări, dar nu la cele mai importante. SC, în infinita sa înţelepciune, va da clientului numai ceea ce poate acesta să proceseze. Şi acelaşi lucru e valabil şi pentru hipnotizator – dacă acesta abia îşi face primii paşi în necunoscut, nu i se vor da răspunsuri complexe. Mie nu mi s-a dat această informaţie, până ce nu am fost pregătită să Îmi extind marginile curiozităţii-o până nu demult, credeam că aceşti „nou-veniţi” puri şi inocenţi sunt ceva rar. Dar acum, ei devin normă. SC nici măcar nu se mai chinuie să ascundă asta. De multe ori, clientul nu reuşea să găsească nicio viaţă anterioară, oricât de multe variaţiuni ale tehnicii mele aş fi încercat. Şi atunci când contactez SC-ul pentru clarificare în astfel de cazuri, întreb întotdeauna de ce nu am putut să găsim nimic. Uneori ne va spune: „Am fi putut să îi arătăm ceva, dar ar fi fost doar o imprimare”. Şi atunci continuă, spunându-le de unde au venit şi care e scopul lor pe planeta Pământ în acest moment. Au fost câteva cazuri în care Subconştientul a spus că persoana a refuzat imprimările chiar înainte să pătrundă în corpul bebeluşului. Iar asta a dus la o viaţă haotică, fără niciun plan au scop. Aşa, se pare că „ei” chiar ştiu ce fac. Noi, oamenii, suntem cei care nu înţelegem sau nu suntem capabili să pătrundem cu mintea aceste lucruri.

Pentru a înţelege pe deplin teoria (şi „piesa lipsă”) pe care urmează să o propun, este necesar să mergem înapoi la începuturi, la „însămânţarea” rasei omeneşti.

Cum a început viaţa pe Pământ

Pentru a înţelege de ce au venit aceste trei valuri de voluntari la acest moment, trebuie să revenim la început – la începutul vieţii în lumea noastră. Ştiu că aceste informaţii sunt controversate, dar cum informaţiile mi-au parvenit în mod repetat, în mii de şedinţe de regresie, simt că nu putem să le ignorăm.

Cu eoni în urmă, nu exista viaţă pe Pământ. Erau mulţi vulcani şi atmosfera era plină de azot. Planeta a trebuit schimbată, ca să poată începe viaţa. În cercetările mele, am aflat că există Consilii care fac reguli şi reglementări pentru crearea vieţii în tot universul. Există Consilii pentru sistemul solar, Consilii pentru galaxie şi Consilii pentru univers. Este un sistem foarte ordonat. Aceste fiinţe superioare merg prin univers şi caut.ă planete care sunt potrivite pentru viaţă. Ei spun că, atunci când o planetă ajunge la punctul la care poate să susţină viaţă, aceasta este o ocazie spectaculoasă în istoria acelei planete. Atunci i se dă Carta Vieţii ei.

Apoi, diferite grupe de extratereştri sau de fiinţe superioare sunt desemnate să meargă şi să înceapă viaţa pe acea planetă. Aceste fiinţe sunt numite Arhaicii sau Străvechii. Ei fac asta de la începutul timpului. Asta nu îl scoate deloc din tablou pe Dumnezeu – El e prezent în tot tabloul ăsta. Aceste fiinţe aduc mai întâi organismele unicelulare, pentru a le face să se dividă şi să formeze organisme pluricelulare. În funcţie de condiţiile de pe fiecare planetă, se vor forma diverse organisme. După ce au însămânţat o planetă, revin pentru a verifica celulele, din când în când, de-a lungul eonilor. Adesea, celulele nu supravieţuiesc, iar ei găsesc planetele lipsite iar de viaţă. Aceste fiinţe mi-au spus: „Nu ai idee cât de fragilă este viaţa.”

Aşa că, în timp, ei au făcut asta pe Pământ şi, după o vreme, au început să se formeze plante, pentru că trebuie să existe plante. înainte de a putea introduce animale. Viaţa a început să se dezvolte, iar ei veneau din când în când, ca să vadă şi să îngrijească de ea. Au format oceanele şi au curăţat aerul, pentru ca diferitele forme de viaţă să poată evolua. În cele din urmă, fiinţele superioare au început să creeze o fiinţă inteligentă. Asta s-a întâmplat pe fiecare planetă; acesta este modul în care se formează viaţa.

În cărţile mele, eu am numit aceste fiinţe „îngrijitorii grădinii”, pentru că noi suntem grădina; noi suntem copiii lor. Acum, pentru a crea o fiinţă inteligentă, trebuia să ia un animal cu un creier suficient de mare, care să aibă capacitatea să înveţe – şi care să aibă mâini, pentru a putea construi unelte. De asta au ales maimuţa. Unii oameni nu sunt de acord cu asta, însă adevărul este că suntem 98% compatibili din punct de vedere genetic. Poţi să donezi sânge unei maimuţe, iar aceasta ar supravieţui; atât suntem de apropiaţi, genetic vorbind. Dar chiar şi aşa, crearea fiinţei umane a necesitat manipulări genetice şi combinarea cu alte celule şi gene, aduse de peste tot, din univers. Ei au spus că n-o să găsim niciodată „veriga lipsă”, pentru că ea nu există. Evoluţia noastră a sărit peste generaţii. Nu a avut loc printr-o şansă, aleator.

În timp, ori de câte ori era necesar să fie dat ceva omenirii, aceste fiinţe veneau şi trăiau cu oamenii şi le dădeau ceea ce le trebuia. Fiecare cultură din lume are legende despre aducătorul de cultură”. Indienii au ,femeia de porumb’, care i-a învăţat să cultive.

Există legende despre cei care ne-au învăţat despre foc şi despre cum să dezvoltăm agricultura. În toate legendele lumii, aceste fiinţe vin din cer sau de peste mare. Aceştia au fost învăţătorii, care puteau să trăiască oricât doreau. Ei sunt cei care s-au pogorât la noi, ca legende cu zei şi zeiţe. Acest lucru se mai întâmplă şi acum, dar ei nu pot să trăiască printre noi; ar ieşi prea mult în evidenţă. Aşa că, atunci când vor sa ne dea idei noi, care sa ne accelereze evoluţia, acum le pun în atmosferă. Cine prinde acea idee este cel care o va inventa. Lor nu le pasă cine o inventează, atâta timp cât este în linia temporală. Cu toţii ştim despre oameni diferiţi care lucrează la aceeaşi idee, în acelaşi timp. Un exemplu în acest sens este energia gratuită, despre care aud în călătoriile mele şi pe care mulţi oameni din lume lucrează să o dezvolte.

Grădina pierdută a Raiului

Când pe Pământ a fost creată o fiinţă inteligentă, Consiliul a decis să ne dea liberul arbitru şi să vadă ce o să facem cu el. Există planete unde nu există liberul arbitru. Directiva de neinterferare din Star Trek este foarte, foarte reală. Ea face parte din directivele Consiliului: ei nu pot să interfereze şi să intervină în dezvoltarea unei specii inteligente. Pot să ajute, învăţându-ne şi dându-ne cunoaştere, dar nu pot să interfereze. Eu am întrebat: „Nu se consideră interferenţă, când au venit şi ne-au dat următorul lucru de care aveam nevoie în evoluţia noastră (focul, cultivatul etc.)?” Si mi-au răspuns:

„Nu; este un dar pe care vi-l facem o singură dată, ca să vă ajutăm să treceţi la faza următoare a dezvoltării voastre. Ce faceţi cu el ţine de liberul vostru arbitru.” De multe ori, am luat darul lor şi l-am folosit pentru ceva negativ sau distructiv, iar aceasta nu era intenţia lor. Eu am spus: „Şi atunci, n-aţi putut să veniţi înapoi şi să le spuneţi că nu îl folosesc în modul corect?” Şi au spus: „Nu, asta ar însemna interferenţă. Noi vi-I dăm. Ce faceţi voi cu el ţine de liberul vostru

Autor: Dolores Cannon...de pe situl divin.ro