Yoga este cel mai vechi sistem de instruire din lume si poate data de acum 5000 de ani
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Undele cerebrale şi stările de conştiinţă

Samadhi tancul îi ajută pe oameni să îşi folosească toate capacităţile mentale 

fragmente din cartea SAMADHI TANC de Michael Hutchison

La ora actuală, puţini sunt cei care nu ştiu că activitatea creierului uman creează modele de energie electrică, că semnalele electrice ale creierului pot fi monitorizate prin plasarea electrozilor pe scalp şi că un dispozitiv numit electroencefalograf (EEG) poate înregistra undele creierului prin trasarea unor linii pe o foaie de hârtie – aşa cum a fost imortalizat în filme şi în serialele de televiziune. Linia dreaptă arată moartea creierului. Aceste semnale cerebrale au tendinţa de a urma anumite tipare, pe care oamenii de ştiinţă le-au clasificat în patru tipuri: 

Undele beta. Când creierul generează cu precădere unde beta, a căror frecvenţă este de aproximativ 13-30 Hz, este vorba de ritmul din starea de veghe: creierul se focalizează preponderent asupra lumii din afara sa sau rezolvă probleme concrete, specifice.

Undele alfa. Când undele creierului încetinesc, ajung la un ritm mai coerent, şi poate fi văzut pe EEG un model ca o freză cu dinţii regulaţi, de 8-12 Hz. Aceste unde sunt prezente adesea când creierul este alert, dar nefocalizat, şi majoritatea oamenilor pot genera unde alfa atunci când au ochii închişi, chiar dacă şi numai pentru o secundă sau două. Frecvent, undele alfa sunt asociate cu starea de relaxare şi de calm.


Undele teta. Când starea de calm şi relaxare alunecă către somnolenţă, creierul trece la unde mai lente şi mai ritmice, cu o frecvenţă de 4-7 Hz. Oricine poate genera acest gen de unde, cel puţin de două ori pe zi: în acele momente pasagere când trecem de la starea de veghe la somn şi când trecem de la somn înapoi la starea de veghe. Starea teta este însoţită de imagini neaşteptate, imprevizibile, asemănătoare viselor, dar foarte vii (cunoscute sub numele de imagini hipnagogice). Adesea, aceste imagini surprinzător de reale sunt însoţite de amintiri intense, în special amintiri din copilărie. Undele teta oferă acces la subconştient, la reverie, la vizualizarea benefică, revelaţii neaşteptate, inspiraţie creatoare. Este o stare misterioasă, derutantă, cu un potenţial creator înalt şi chiar iluminatoare, dar experimentatorii au întâmpinat dificultăţi când au vrut să o studieze, pentru că este foarte greu de menţinut, oamenii având tendinţa de a adormi imediat ce încep să genereze cantităţi mari de unde teta.

Undele delta. Având o frecvenţă extrem de scăzută (0,5-4 Hz), undele delta sunt produse în timpul somnului profund fără vise. Prezenţa lor este cel mai adesea asociată cu procesul complet şi amplu al regenerării fizice şi al refacerii ori menţinerii sănătăţii.

Elmer şi Alice Green, cercetătorii în domeniul biofeed-backului de la Clinica Menninger, au devenit interesaţi de starea teta (ei studiau undele creierului lui Swami Rama, când acesta le-a zis: „Alfa nu e nimic!”) şi au început să antreneze subiecţi care să genereze unde teta în mod conştient. Au descoperit că undele teta „sunt asociate cu o stare profund interiorizată şi cu o liniştire a corpului, a emoţiilor şi a gândurilor, permiţând astfel „lucrurilor neauzite sau nevăzute” să ajungă în conştiinţă sub forma reprezentărilor hipnagogice. Pe măsură ce antrenamentele cu grupele teta evoluau, ei erau surprinşi să descopere „din ce în ce mai multe rapoarte ale subiecţilor, care conduceau la sentimentul de bunăstare psihică”. Mulţi dintre subiecţi au început să descrie îmbunătăţiri spontane în relaţiile personale. Multe amintiri vii din copilăria demult uitată răsăreau brusc: „Nu era ca o rememorare mentală, ci mai degrabă ca o experienţă, ca o retrăire”. Subiecţii raportau o stare de bine fizic şi psihic, iar cei doi cercetători au descoperit că persoanele cu cea mai intensă imagistică hipnagogică erau „mai sănătoşi psihic, mai echilibraţi social, mai puţin rigizi şi conformişti, se acceptau pe ei înşişi mai uşor, erau mai creativi” decât aceia care aveau o imagistică hipnagogică redusă sau nu prezentau deloc acest fenomen.

Cei doi Green au fost foarte surprinşi de descoperirile lor şi au tras concluzia că starea teta îi determină pe oameni „să experimenteze un nou tip de conştiinţă corporală, legată foarte mult de bunăstarea lor generală”. Din punct de vedere fiziologic, starea teta pare să producă „regenerare şi vindecare fizică”. În domeniul emoţional, starea teta se manifesta prin îmbunătăţirea relaţiilor cu alţi oameni, printr-o mai mare toleranţă, înţelegere, iubire de sine şi de ceilalţi. În domeniul mental, starea teta determină apariţia ideilor noi şi eficiente, sau a sintezelor de idei, nu neapărat prin deducţie, ci prin intuiţie, din surse subconştiente.


În realitate, puţini oameni reuşesc să îşi inducă la voinţă unde teta. Călugărilor zen le-au luat 20 de ani de antrenament. Dar, aşa cum au observat toţi aceia care au plutit în samadhi tanc, un corp liniştit, emoţii şi gânduri liniştite reprezintă o descriere perfectă a stării celui care pluteşte în tanc. E posibil ca plutirea să faciliteze şi să amplifice producerea de unde teta? Cercetarea arată că aşa este. În 1956, John Lilly evidenţia că starea minţii în timpul plutirii în tanc era „hipnagogică”, plină de „reverii şi fantezii”, însoţită de reprezentări vizuale intense, multe amintiri din copilărie şi evenimente mentale care erau „surprinzătoare pentru ego”– toate acestea fiind caracteristice activităţii teta. 

Cei doi Green şi alţi cercetători au remarcat că multe descoperiri creatoare au rezultat din fluxul de imagini hipnagogice experimentat într-o stare teta. Chimistul Friedrich Kekule, de exemplu, a descris foarte viu starea sa de „reverie”, în care a văzut dintr-odată o imagine mentală a atomilor formând un lanţ şi o imagine a şerpilor care-şi muşcă cozile; descoperirea pe care a făcut-o după aceea a fost că toate componentele organice apar în inele închise, idee care a fost considerată „cea mai strălucitoare predicţie făcută vreodată în domeniul chimiei organice”.

Sunt nenumărate povestiri despre astfel de momente de inspiraţie şi creativitate care apar atunci când oamenii aproape că adorm, sau când se uită la cer, sau când hoinăresc singuri. De fapt, toţi vorbesc de moleşeală, relaxare fizică, o imagistică vie apărută pe neaşteptate, semne ce atestă instalarea stării teta. Tancul nu ne poate transforma în genii pe toţi, dar capacitatea sa de a ne induce starea teta arată că poate fi un ajutor nepreţuit în creşterea creativităţii.

Articol preluat de pe Yoga Esoteric

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu